joi, 25 noiembrie 2010

Minunata APA - descoperire noua sau binecuvantare de veacuri?


La o atenta analiza a resurselor cu care s-a pomenit omenirea pe Terra, dar si la insusirea constienta a acestora, omul de rand - si nu numai cercetatorii stiintifici - ar trebui sa stie ca are o nepretuita si de necomparat bogatie; de care se foloseste zilnic, care practic il tine in viata si ii "mangaie" existenta.
Apa se afla pe primul loc in acest teazaur de resurse.

Articolul de fata se adreseaza omului in general, oricare ar fi el, cu conditia sa bea apa. Caci omului cand oboseste ii dai apa, cand are o emotie, a suferit un accident sau trece prin grea cumpana, chiar si pe patul de moarte, i se da apa. Semn ca daca a baut apa, e bine, e conectat.... la viata. Si doctorii te intreaba cand te examineaza: "apa, bei?" Sunt fraze banale, auzite de mii de ori in stanga si-n dreapta, totusi oare cat de corect si pe masura ne bucuram de acest leac, oare ne-am gandit vreodata cate boli poate apa rapune si cata iubire ne transmite Creatorul ei, oferindu-ne-o?!.
Spunea cineva ca "hidroterapia este extraordinara, terapia cu aer este si mai buna dar mai buna decat toate este terapia cu lumina". Un trio magic si natural in acelasi timp.
Sa ne bucuram din plin de aer, sa bem apa din belsug si sa folosim cu spor lumina!

Revenind la apa, daca ar fi sa filozofam putin, "cui bea din apa aceasta, ii va fi iarasi sete"... caci suntem o mana de ganduri si dorinte si frustrari si nevoi fiziologice - toate laolalta.

Daca cineva a descoperit intre timp apa de care vorbea Isus, apa care nu mai produce sete, ci "tasneste in viata vesnica", adica credinta in El si iluminarea, este rugat sa lasa un comentariu mai jos. Sau daca cineva are de adaugat o reteta sau vreun tratament de orice fel care sa inlcuda apa, de asemenea sa lase un comentariu.

Pana atunci, sa bem suficienta apa!
Dana - pentru jurnaldegiulesti

miercuri, 24 noiembrie 2010

JURNAL DE GIULESTI s-a mutat pe blogspot.com



S-A INTAMPLAT CA NU AM MAI PUTUT ACCESA VECHEA ADRESA A SITE-ULUI jurnal de giulesti. M-a intristat foarte mult acest lucru pentru ca acordasem vreo 4 luni din viata mea (si Dvs, dragi cititori, la fel) comunicarii la distanta. Dar asta e! omul mai si pierde! Nu am mai reusit sa salvez tot (doar ce a pastrat google-ul) si iata-ne la un alt inceput de drum! Sper sa fiti alaturi de noi si aici.



Va multumesc!



Dana - pt jurnaldegiulesti

RECOVER jurnal de giulesti - subiect "la zi" propus de un cititor

“Hello
……………………………..Ce parere aveti despre (problema) rromilor repatriati ?
Voi ce ati face in locul lor?
Credeti ca se va face ceva pentru ei……….sa fie ….. ajutati in societate, sa aibe un trai mai bun; sa nu mai fie nevoiti sa plece din tara lor in UE?
…………….. gabi_zoltan@yahoo.com”

SONDAJELE ARATA CA NU NUMAI RROMI EVITA SPATIUL ROMANESC
PRELUARE DE LA “9AM NEWS”
www.flickr.com/photos/pianom4n/3869077068/

Potrivit mai multor sondaje, peste 20% dintre romani doresc sa plece definitiv din tara, marea lor majoritate fiind tineri.

Conform unui sondaj Gallup, citat de Realitatea.net, 21% dintre romani ar pleca imediat din tara, daca pe planeta s-ar putea emigra “la liber”. Sarbii, bolivienii si vietnamezii ar proceda la fel. La polul opus, se afla locuitorii din statele dezvoltate. Statele cu nivel de trai ridicat precum Singapore, Canada, Elvetia sau Australia si-ar dupla sau chiar tripla populatia.

In ceea ce priveste statele vecine, populatia Bulgariei ar creste cu un procent, cea a Ungariei ar scadea cu 15 procente, iar cea a Ucrainei ar scadea cu 20%. Totusi, niciunul dintre statele vecine nu ar suporta un proces de depopulare la fel de mare ca Romania, exceptand R. Moldova, care ar ramane fara 35% din populatie.

Sondajul Gallup a fost realizat pe o perioada de trei ani, timp in care au fost chestionati 350.000 de oameni din 148 de tari.

La nivel declarativ, potrivit site-ul de recrutare Myjob (pe un esantion de 5.160 de romani in perioada 7-31 iulie), peste 85% din romani vor sa emigreze, cei mai vehementi in aceasta directie fiind romanii din judetul Caras-Severin, relateaza Adevarul.ro.

Astfel, peste un sfert dintre participantii la studiu au declarat ca ar pleca in alta tara in orice moment, in timp ce 17,11% din respondenti si-ar chema si partenerul de viata, dupa ce s-ar acomoda in tara adoptiva.

Un alt studiu, realizat de Federatia „Solidaritatea Sanitara” pe un esantion de 250 de medici si asistenti medicali din judetele Galati, Braila, Tulcea, Constanta, Buzau si Vrancea releva ca 70% din angajatii sistemului sanitar iau in calcul transferul pe un post similar intr-o alta tara.

„In ultimii ani, peste 3 milioane de romani au parasit tara. Chiar daca nu toti cei care au declarat ca vor emigra o vor si face, cu siguranta ne aflam in fata unui fenomen de migratie fara precedent”, a explicat sociologul Alfred Bulai.



Agerpres



PRELUARE DE LA “9AM NEWS”
Inspirata de masurile luate de Franta, Italia vrea inceperea expulzarii cetatenilor care nu se pot intretine prin munca, incepand cu luna septembrie.

•Tags: rromi repatriere



16 Responses to Subiect “la zi” propus de un cititor


daniela durama

August 20th, 2010 at 3:18 pm

sper sa nu supar pe cineva….
D-apai ma Gabriel, tu crezi ca ei au vreun cuvant de spus in situatia de fata? “Ce am face noi in locul lor?” – nu am avea ce sa facem decat sa ne luam talpasita, nu am sta cu “tupeu” intr-un loc in care nu suntem doriti. Ca sa nu mai amintim de “faptele bune” care-i fac cunoscuti in toata lumea. Gabriel, stiu ca te ocupi de soarta rromilor plecati din tara, stiu ce mult te lupti sa le pastrezi imaginea dar, crede-ma ca stiu ce vorbesc, cunosc din surse directe cate lucruri oribile fac acesti oameni atunci cand sunt intr-o tara straina (asta nu inseamna ca la noi nu fac la fel. Dar pe noi nu ne mai mira pentru ca le cunoastem “potentialul”). Multi ar fi gata sa-i ajute sa se reintegreze dar ceea ce e trist e ca ei nu doresc, a nu face nimic util le-a intrat deja in ADN. In schimb stii ce vor face cu siguranta? ne vor face martori la multe rele ale caror victime vom cadea poate chiar noi si copiii nostri. Cam asta ar fi de spus…. din punctul de vedere al unui om care tolereaza multe lucruri si multe tipologii de oameni; marsavia si egoismul acela cu aroma de “sa mori tu ca sa traiesc eu” insa nu le voi accepta niciodata.



zoltan gabriel

August 20th, 2010 at 6:19 pm

Da asa este nu ai cum sa integrezi pe toti rromi in societeatea romaneas-ca;si aicea unii rromi de ce sa nu spun ca mar bate DUMNEZEU fura;vorbesc urat pe strada cu strainii,etc.
Pe mine ma deranjeaza foarte mult presa din romania pentru ca nu fac absolut macar pentru unii care sunt premianti;vice campionii la o anumita disciplina de sport
Si plus de asta si eu sunt foarte revoltat pentru ca tu daca te-ai uitat la acel post de televiziune si anume realitatea tv acea fata din alba iulia SERBAN MARIA a fost expulzata cu totul ca eu i-am facut acte ?
Iar eu acuma ca in calitate de presedinte la rromi si director la sectia de romani pentru azil politic ca la aceasta femeie i-am facut azil politic pentru a lua niste bani dupa fiica ei care sa nascut in spitalele din franta si anume orasul grenoble am dat din nou staul francez in judecata si am prima infatisare la Curte Europeana a DREPTURILOR OMULUI,pe data de 5 septembrie
Eu zic ca sa putem face ceva pentru ei este adevarat ca nu toti sunt usa de biserica dar dau un pariu ca daca caut o suta de persoane din acele o suta gasesc cel putin 30 persoane rrome foarte corecte?
Si acuma am un mesaj sa trimit romanilor;acei rromi care au fost expulzati au dreptul sa vina inapoi de unde au plecat este bine ce face franta cu ei pentru ca le ofera un drum gratuit si plus de asta le mai si ofera 300 euro;pentru ca legea permite ca la toti cetatenii ai UNIUNII EUROPENE sa nu fie decazuti din drepturi chioar daca cersesc;fura;etc?
Aicea in franta foarte multi rromi;romani au furat dar politia franceza ia expulzat in romania fara sa le dea bani asa cum se intampla de obicei;si acesti hoti au revenit din nou in franta si au avut ec discuta cu mine la unii le-am dat si o amenda cat ei de mare;sau pe alti am cazut de acord cu primarul de aicea de unde sunt eu sa faca munca voluntara in strada,si anume la maturat,si strangerea gunoaielor pana la valoarea care au furat produsul respectiv?
In concluzie rromi care pleaca in romania se vor intoarce
din locul in care au fost expulzati
In romania nu este o viata mai decenta pentru ei
In romania sunt foarte multe programe pentru rromi dar nu se pun in aplicare,pe motivul ca nu avem timp de tigani
In romania se face foarte multa diferenta intr-e rase
si aicea ma refer in special la rromi
In romania daca un rrom a furat este inchis pe o perioada indelungata,iar daca un roman fura cum fura un rrom nu este nici un fel de problema
Am mai avea de spus foarte multe dar ma opresc aicea pentru ca nu imi ajunge pagina sa scriu
Va astept in continuare opiniile voastre in legatura cu acest subiect despre expulzarea rromilor din franta



Ioana

August 23rd, 2010 at 12:47 pm

O precizare: banii aceia care se dau in chip de ajutor pentru a parasi teritoriul Frantei se dau numai daca persoana pleaca de bunavoie!!!! Daca persoana se impotriveste parasirii unui spatiu in care nu are dreptul legal sa stea, atunci ea este expulzata (plasata in retentie administrativa cateva zile pana ce se gaseste loc la avion).



Ioana

August 23rd, 2010 at 12:52 pm

PS 2
Aseara pe M6 probabil ati vazut Enquête spéciale dedicat tocmai acestor expulzari. Au fost create in diferite locuri diferite campamente de integrare a romilor in societatea franceza. Durata reintegrarii e de 3 ani; in acest timp li se ofera o caravana sau un mobile home (unor familii selectate pe dosar – in functie de potential, si anume cunoasterea lb franceze, seriozitate, scolarizarea copiilor).
Aici platesc o chirie de 50 euro pe luna (deci mai nimic). In acest timp sunt ajutati sa faca o formare profesionala; in urma acesteia fac un stagiu. Aproape toti au fost angajati in CDI (contract pe durata nedeterminata) apoi. Deci… pariu reusit. Insa cu discernamant!!!
Deci se fac multe pentru rromi, numai si ei sa vrea!!!



Daniela

August 23rd, 2010 at 1:28 pm

Multumim pentru informatii calde, Ioana. Tu, ca si Gabriel, locuiesti acolo si cunosti realitatea. Pana la noi, (cu o presa dornica de senzational si mult tam tam cum e cea romaneasca) se mai pierde din informatie sau se adauga elemente ireale. Asadar, francezii ca mai toti occidentalii, nu se dau inlaturi in a-i ajuta pe rromi. Chiar daca ei calca stramb de cele mai multe ori. Sa dea Domnul ca cei care au intrat in astfel de programe sa fie seriosi si sa se tina de ele, nu vor avea ce pierde. Aici nu se pun in aplicare asemenea proiecte. Totul e in ceata. Zilele astea au ametit cu totii batand moneda pe sanatate. Daca nu se intampla ce s-a intamplat, dormeau bine-mersi pana la iarna cand ne mai trageau o gripa ceva si iar ne panicau pe toti.



Ioana

August 23rd, 2010 at 3:54 pm

PS 2 Pentru Gabriel in special

Daca respectivii rromi au furat era normal sa nu primeasca nimic la expulzare!!! Erau in stare de delict, au fost probabil plasati in arest preventiv, la capatul caruia procurorul a stabilit poate expulzarea lor; a urmat deci retentia administrativa si expulzarea. Asocierea dintre comiterea unei infractiuni si expulzare priveaza in mod clar persoana de acel ajutor pentru parasirea teritoriului francez.



Ioana

August 23rd, 2010 at 4:01 pm

Draga Daniela,

Din pacate intr-adevar, presa romaneasca vehiculeaza multe informatii eronate, dornica doar sa creeze senzatie…
In Franta rromii sunt considerati ca un popor aflat in stare de precaritate, dar sunt prost perceputi in general (si cel mai crunt e ca romanii sunt considerati si ei rromi, ori 90% din infractiunile facute de cetateni romani in Franta sunt comise de rromi – si asta o vad si eu pe pielea mea in interventiile la comisariate si jandarmerii). Cu toate astea, sistemul de asistenta sociala este aici foarte dezvoltat si oamenii nu sunt lasati in situatie precara. Problema cu rromii e ca se incrusteaza si marea parte nu vor sa lucreze, ci cersesc sau fura… Iar statul francez pierde sume colosale pentru ei. E normal sa vrea sa ii expulzeze. Da insa dovada de intelepciune caci pe rromii susceptibili sa se poata adapta in Franta ii pastreaza (vorbeam mai sus de acea selectie pe dosare) si le ofera sansa de a se integra realitatii locale.



Zoltan gabriel

August 23rd, 2010 at 6:24 pm

Buna ziua
D-na ioana in primul rand in ce oras din franta sunteti cazata
Al CDI nu se da la oricine tin sa reamintesc ca daca ai un loc de munca ti se va oferii acest CDI si Carte de Sejur,eu ca presedinte la partida rromilor se face un program pentru rromi ca sa se integreze in societeate
Intradevar se lucreaza la un proiect pentru ei pe viitor dar in momentul de fata nu se da Cdi
Iar cee afirmati dumneavoast-ra cxa se da carvane si platesc 50 euro ca chirie pe locul unde stationeaza caea caravana este fals d-na ioana
Tin sa va anunt ca presedintele spaniei este dat in judecata asa cum am, afirmaat eu mai insus;si ma bucur ca se va face dreptate pentru ca eu cu colegii mei am pus asta in vedere ca noi tiganii sa dam statul francez la cedo unde este situat la luxembourg
Daca faceti ceva afirmatii facetile cu exactitate
Repet sunt presedintelel la partida rromilor din franta din orasul GRENOBLE si chiar daca sunt aicea presedinte sunt cu toate informatiile la zii,daca vreti sa va lamuriti va astept sa vorbim pe adresa de mess gabi_zoltan sau pe cea de hotmail gabi_zoltan@yahoo.com



Zoltan gabriel

August 23rd, 2010 at 6:32 pm

Cine comite infractiuni rromi,D-na ioana dvs habar nu aveti ce vorbiti eu personal am vazut cu ochii mei ca sunt 40 la suta si romani care fura;Motorina;Cupru;Electronice de Geant etc
Nu stiu dvs ce informatii aveti acolo dar eu zic ca nu va faceti bine treaba acolo unde sunteti
Sa intaleg ca tu esti la paris tu vb din partea ce vezi la paris dar de ce nu te duci si in deplasare sa vezi ce este acolo;si chiar te rog si te convoc ca pe data de 4 septembrie cand toti tigaii din UE fac un scandal foarte mare in fata parlamentului din franta si te rog sa vii si tu sa discuti cu rromii si romanii
Atentie daca faci ceva afirmati grave la adresa rromilor eu zoltan gabriel te voi da in judecata la curtea internationaal pentru afirmatiile care le faci,daca faci o afirmatie sa fie adevarata,si cu documente
De acuma in colo sunt cu ochii pe acest site sa vad ce afirmatii vei face tu



Zoltan gabriel

August 23rd, 2010 at 6:39 pm

Si in incheiere vreau sa va dau un articol care pune cap la cap situatia rromilor din franta preluata de la zarul adevarul,
Uniunea Romani spaniolă, sprijinită de Uniunea Romani Internaţional, îl va chema în instanţă pe Sarkozy”. Aceasta este intenţia declarată de Juan de Dios Ramirez, preşedintele Uniunii Romani din Spania.



Zoltan gabriel

August 23rd, 2010 at 6:47 pm

In concluzie.
Nu se da caravane pentru a locui
Nu se da locuri pentru a sta cu caravana pentru a palti 50 euro
Nu te trimite sau expulzeaza daca ocupi locuri ilegale
Nu se da CDI sau Carte de sejur daca nu ai un loc de munca
Aceste CDI si Carte de Sejur se da in doua situati;Ai un loc de munca si doi Daca ai firma
50 la suta fura rromii si 40 la suta fura romanii
Nu exista momentan program pentru rromi din franta pentru a se integra in UE
Acei 300 euro asa este ,se da daca te duci tu singur si iti faci rezervare la avion
Poti revenii aicea in franta ori de cate ori vrei,pentru ca romania nu a fost decazuta din drepturi pentru circulatie de catre UE



zoltan gabriel

August 23rd, 2010 at 9:53 pm

Ioana nu mai zi ca rromi fura
Repet sunt si rromi 50 la suta care fura dar sunt si romani 40 la suta care fura uite inseara asta am vorbit cu prietenul meu care este securist si mi-a spus ca a prins 7 persoane de nationalitate romana ci nu rromi asa cum zici tu ca au furat zece sticle de vin
Ce zici de asta ce fac romanii tai cei cinstiti
Iar de al doilea sunt de acord cu tine asa este li se fac un mandat de arestare pe 24h si dupa aia urmeaza sa fie trimisi in tara,dar sa nu uitam ca au dreptul sa vina inapoi in franta



zoltan gabriel

August 23rd, 2010 at 9:57 pm

Si normal ca pe rromi franta pastreaza aceasta nationalitate pentru ca in romania tara cea buna nu au cu ce trai,nu au un servivi,nu au o cantina unde sa mance mancare calda etc,in romania nu sunt aceste lucruri sau chiar daca sunt toata lumea da mancare cuu pile sau spaga
Si normal ca de aia rromi trag in UE
Romania tara nimanui
Romania tara nesigurantei
Romania tara saraciei



daniela durama

August 24th, 2010 at 10:51 pm

Gabriel, oare ei nu ar putea sa se aseze la casa lor, sa munceasca pamantul (cea mai sigura sursa de hrana, in zilele noastre) sau sa-si aleaga alte si alte slujbe – potrivit cu stilul sau pregatirea lor (stiu ca multi sunt talentati si ar putea excela in anumite domenii, daca ar acorda valoare vietii si respect celor de langa ei). Exemplul cu cantinele unde pot sa manance o hrana calda mi se pare ca aduce putin a ere primitive. Oare ei nu pot gati, nu pot spala rufe, educa copiii si tot ce fac ceilalti oameni? Sau cauta sa fuga de raspundere si munca, incercand la nesfarsit sa fraiereasca sau sa traiasca pe spatele altora? S-ar putea sa ma repet, le cunoastem toate tertipurile, s-au invechit, lumea a evoluat… sa ne aplecam spre munca cinstita si toti vom avea de castigat!



daniela durama

August 25th, 2010 at 12:48 pm

In incheierea discutiilor despre acest subiect delicat, as vrea sa repet rugamintea pe care am facut-o din capul locului: aceea de a-i ruga pe toti cititorii postului sa nu ia comentariile ca pe ceva personal. Suntem o mana de oameni (cu capul pe umeri, mi-ar place sa cred) care citim si comentam cele scrise in aceasta publicatie. Mi-as dori sa ne si respectam opiniile, unele mai directe, altele “drese cu sare si piper”. Fiecare are libertatea sa spuna ceea ce crede si stie, fara sa se teama sau sa-i treaca macar prin cap ca cineva sta si ii pandeste afirmatiile ca sa-l acuze sau mai stiu eu ce i-ar trece prin cap sa faca. Multumesc tuturor cititorilor JURNAL DE GIULESTI si rog pe toata lumea sa se abtina de la a aduce injurii sau a afecta in vreun fel “linistea” celor inscrisi la comentarii sau propuneri. JURNAL DE GIULESTI este un ziar “de casa”, nu formeaza opinii, nu are vreo afiliere politica, asa ca…. sa ne calmam, zic! Multumesc inca o data! Redactia



zoltan gabriel

August 25th, 2010 at 6:26 pm

In primul rand daniela nu o sa fac nici odata chestia aia sa injur sau sa vorbesc vulgar pentru ca nu imi sta in caracter
In al doilea rand si normal ca ma enervez foarte tare pentru afirmatiile care se fac aicea ,daca ar fi corecte
In al treilea rand vreau sa specific eu am cunosctu zeci de tigani asa cum este mai nou acuma inn loc de rrom se zice tigan care intradevar erau si sunt niste gospodari au animale au cu ce traii viata de zii cu zii doar ac nu sunt lasati sai aibe animale acasa chiar daca au un ajutor social de nustiu un milion de lei vechi
In al patrulea rand de ce sa nu primeasca o masa calda avand in vedere ca nu au de unde sa-si procure alimente asa cum o facem noi zilnic
Ei doar odata pe luna isi iau cateva alimente din banii cei de la stat,dar acuma este o problema pentru ac din cate am intale-s sa taiat acel ajutor social
Acea masa calda cred eu ca le estse bine venita si sa nu uitam la cantina saracilor din ALBA IULIA merge toata lumea si anume;TIGANI?
,UNGURI,SASI,ROMANI

RECOVER jurnal de giulesti - HAPPY BIRTHDAY 1

EMI ARE O POVESTE

IN CEEA CE URMEAZA, DACA AVETI RABDARE, O RELATEZ:

A trecut aproape un an.

De la un eveniment care mi-a marcat existenta.

Un an pe care l-am trait la intensitate maxima, secunda de secunda.

Acest lucru nu s-a intamplat pentru ca am redevenit proaspata mamica; desi acesta este subiectul principal al “compunerii” de fata. Ci pentru ca m-am incumetat sa MAI fac un copil, chiar daca trecusem prin evenimente foarte dure legate de maternitate.

Dati-mi voie sa ma fac inteleasa: in toamna lui 1999 am pierdut o sarcina la aprox 6 luni. Ma internasem la Spitalul Universitar din Bucuresti pentru a primi asistenta (eventual niste perfuzii cu litice) si am sfarsit prin a mi se face operatie cezariana, la miezul noptii, de catre o dr rezidenta care era de garda. Tin minte ca imi tremura tot corpul (la modul ca intrasem intr-o stare de frisoane teribila), toata lumea in jurul meu era alarmata, dr care imi acorda ingrijiri era palita de emotie si teama. Mi-am dat seama ca nu e de gluma si ca s-ar putea sa nu pierd doar copilul…. Desi eram semi- constienta, motiv pentru care nu pot sa spun foarte clar ce simteam sau ce imi trecea prin cap in acele momente, incercam din rasputeri si vag reuseam sa raman in contact cu ceea ce auzeam si vedeam. Mi-era frig si ma agatam de mana unui medic de culoare – singurul care empatiza cu starea mea ce se inrautatea foarte repede. Cam atat a fost ; ca apoi m-am trezit la reanimare; sotul meu plangea tare, tare iar eu nu intelegeam de ce? Imi repetam in gand continuu “oare de ce plange, doar n-am murit??” au trecut apoi doua zile in care cautam dar niciun moment nu gaseam ceva neplacut in toata povestea asta (se intelege ca anestezia si probabil frica de moarte care mai trecuse imi paralizasera atat de tare perceptiile ca uitasem complet de… copil). Dar si cand mi-a fost dat sa imi amintesc…. nu va pot povesti (pentru ca nu i-am innumarat) in cati pereti mi-am lovit capul. Am suferit o pierdere foarte mare la momentul respectiv. Au trecut saptamani in care nu imi reveneam nicicum. Toata familia era langa mine, incercand sa ma aduca la o linie de plutire. Chestia era ca eu nu eram langa mine. Plangeam si ma chinuiam noapte si zi.

———————————————-

Incet-incet, trecand anii, praful s-a mai asezat peste aceste amintiri, durerea sfasietoare s-a mai calmat… iar eu ma pusesem pe picioare si la propriu si la figurat. Lucram intr-un mediu de dorit pentru multi, aveam timp si pentru a cheltui banii castigati, de plimbari si chefuri nu duceam lipsa asa ca….. nu imi explic de ce intr-o zi, tocmai dupa ce vazusem un film cu copii, m-am pomenit in genunchi rugandu-ma, plangand si cu voce tare, tare implorand Divinitatea: “da-mi si mie un copil”. M-am ridicat oarecum linistita si rusinata de aceasta iesire (daca m-a auzit cineva?!, ma gandeam). In acea luna, ianuarie 2005, am ramas insarcinata IAR. Familia era iarasi acolo, cu sfaturi si idei – toate impotriva. Dar in sufletul meu simteam ca mai e Cineva. Cineva care mi-a ascultat rugaciunea, desi de felul meu nu ma prea ma rugam decat poate o data la cateva luni (si atunci cand imi aduceam aminte). Am trait 9 luni de poveste. Ceilalti, 9 luni de cosmar. A fost o sarcina usoara, ma simteam frumoasa si invingatoare. Ba chiar ma mandream ca voi fi si eu mamica. La momentul 3-D - cand dr ne-a anuntat ca avem un baiat – sotul nu putea sa-si creada urechilor. Eram in al noualea cer. Cum, dupa o asa pierdere, in doar cativa ani, sa primim un asa dar???!!!!!. De unde vine atata bucurie? Nu putea sa incapa in intreaga mea fiinta asemenea vesti. Vom avea un baiaaaaaaaaaaaaaaaaaaat!!!!!!!!! Mai aveam o cezariana, asa ca am facut-o pe a doua. A fost ok (cu mici exceptii: anemie dupa, imperativ de la dr: “SA NU MAI faceti copii ca a treia cezariana……si nici un chiuretaj nu se mai poate face ”), am adus pruncul acasa si am inceput povestea. Tin minte ca zi de zi de zi de zi gandul meu zbura spre Marele Creator (auzisem eu ca “El zice si se face, El porunceste si ce porunceste ia fiinta” dar asta… in carti…. in teorie… nu IN VIATA MEA).

Au mai trecut trei ani. Fix trei si am “gresit-o” iar. Cu toate metodele de prevenire a unei sarcini (unele chiar penibile) la care am apelat, s-a intamplat sa raman iar insarcinata. Totul se sfarsise. Adica, atat ne-a fost bucuria? Ce va fi de acum inainte? Va ramane copilul fara mama si …. Frica. Panica. Nu… poate nu sunt doua dungi roz… sa mai fac un test…. Si toate au fost pozitive. Mi-am dorit mult sa pierd aceasta sarcina in primele zile dupa ce am aflat de existenta ei. Ma temeam cu adevarat pentru viata mea. Desi evoluasem in relatia cu Dumnezeul care imi daduse primul fiu, parca pe al doilea nu indrazneam sa il …. Parca nu il doream… Pentru ca puteam sa mor… asa se exprimase doctorul… si am mers la doctor. Pe drum m-am rugat ca Dumnezeu sa imi dea un raspuns in discutia cu doctorul (care imi aratase clar data trecuta ce e de facut). Am intrat. Eram cu sotul. I-am spus “vinovata” ca sunt insarcinata. “Asa, si? Care e problema?” ma gandeam ca nu ma mai cunoaste, deh nu prea il vizitasem in ultimul timp… “stiu, doamna, cine sunteti…. Au trecut trei ani… oooo mai faceti un copil!”. Nu, asa ceva nu ma asteptam sa aud. Ce? s-a schimbat dr meu intre timp; parca nu mai acorda aceeasi atentie sanatatii… si vietii in cele din urma. –“Oare nu ma supun unui risc prea mare?” incercam eu sa fortez nota (credeam din tot sufletul ca raspunsul dr inseamna pentru mine raspunsul cerului). –“doamna, nu sunt profet, dar aveti toate sansele sa tineti cu bine aceasta (a treia cezariana) sarcina”. Pentru mine era de-ajuns. Pentru sotul meu insa, nu. L-a rugat pe dr sa programam chiuretajul. “acu-i acu” ma gandeam. Ce-o sa fac? Ce-o sa zic? Cum ma va ajuta Dumnezeu sa sustin prima propunere a dr, care de fapt ma aranja si pe mine de-acum… – “imi pare rau”, zise dr, “ eu nu mai fac chiuretaje, va pot pune in legatura cu un doctor tanar….” Am ramas muta. Dumnezeu imi vorbea in continuare. Nu mai puteam spune un cuvant, nici nu mai puteam respira de emotie. Asadar, toate vorbele spuse de doctor mi-au fost adresate direct de Domnul meu. Ma iubeste mult, m-a salvat mereu si acum vrea sa imi mai dea un dar. Eram naucita si nu am mai putut spune nimic despre asta, multa vreme. Simteam ca vreau sa tin totul pentru mine, sa analizez inca si inca o data fiecare gest/fraza/nuanta a tuturor celor implicati. Au trecut cateva zile. Se apropia data la care sotul meu programase chiuretajul. Nemaispunandu-i nimic, el credea ca asa se va intampla, eu in continuare taceam. Gaseam ca mi-e imposibil un lucru: sa-i spun ca voi actiona si de data asta prin credinta. In ochii lui, lucrul asta era o sinucidere. IMI AMINTESC INSA FOARTE, FOARTE BINE CA ERAM IN MASINA IMPREUNA CU FIUL NOSTRU CEL MARE CAND SOTUL A RUPT TACEREA: “ DACA NU ESTI HOTARATA IN PRIVINTA CHIURETAJULUI….. PAREREA MEA E SA FACI CUM CREZI… NU INTERVIN IN LOCUL TAU… E DECIZIA TA….” Wow wow wow a cata oara mi se arata ca daca merg pe mana Celui Puternic TOTUL e posibil. Am simtit o mare bucurie si usurare. Sa nu ma intelegeti gresit, credinta mea nu era una puternica, nu stiam in ce ma bag (desi aveam experienta nasterii precedente), nu eram convinsa ca voi supravietui dar un lucru ma bucura pana in adancul sufletului: voi face asa cum Domnul Bun doreste. I-am cerut un copil candva, cand imi ardea buza dupa a fi si eu mama. Cum as putea acum, cand El s-a hotarat sa-mi daruiasca un al doilea, eu sa-l refuz pe motiv ca…. ce?…. oare puterea Lui a scazut de 3 ani incoace? Oare nu poate El sa ma tina in palma Sa, sub aripa Sa ocrotitoare? Nu mi-a fost usor!!! Dar am facut voia LUI!!! Zilnic ma coplesea frica si tot zilnic ma rugam si-I simteam prezenta. Am nascut un baiat pe 4 iulie 2009, ziua in care am simtit cel mai mult ca sunt parte din gingasa iubire a Creatorului meu. Dr a avut doar un cuvant de exclamat sotului (care 9 luni de zile a experimentat cea mai nepotrivita stare pentru un sot de gravida “nebuna”): EXCELENT!. Excelent? Si probleme acolo… uterul nu e subtiat… nu o pateste…. ??? CAND M-AM TREZIT I-AM SPUS CEEA CE LE-AM SPUS TUTUROR SI VA SPUN SI VOUA ACUM: STIU IN CINE AM CREZUT!!!!

EMI – primele secunde de viata


ANTONIO SI EMI - primele ore dupa sosirea acasa

Copilasul a avut ceva problem cu sanatatea. Timp de 11 luni a suferit de reflux gastro-esofagian (o boala ce cauzeaza mari probleme copilului care poate aspira laptic in trahee si mamei care trebuie sa-i acorde atentie 24 ore/24)…. s-a inrautatit situatia financiara, ca peste tot dealtfel dar acum EMANUEL e bine, asta e cel mai important lucru. Ne descurcam mai usor cand suntem toti sanatosi….

LA MULTI ANI, EMI! SA NE TRAIESTI!

mama



Vera

June 29th, 2010 at 6:01 pm

Multumesc Dana!!! Asta e primul lucru care mi-a venit in mine sa-l scriu. Este o poveste absolut impresionanta, ceea ce ai relatat tu aici nu este numai o poveste foarte frumoasa acum, este o lectie de viata pentru noi cele care citim aceste randuri, care am trecut prin situatii mai mult sau mai putin similare cu a ta. A fost un act de mare curaj cand ai luat o asemena decizie, a fost un act de mare curaj cand te-ai decis sa scrii pentru noi toate aceste randuri.
Pentru mine, ceea ce ti s-a intamplat tie, este inca o dovada ca cineva acolo sus ne iubeste si are grija de noi!
La multi ani Emi!!!
Cand vei putea sa citesti si tu aceasta poveste, povestea ta, sper din inima sa sa simti ce simt si eu acum, ca mama ta este o eroina!!!



Vera

June 29th, 2010 at 6:07 pm

Si inca ceva…nu pot sa scap de gandul ca ne-am departat asa, ca pentru mine aceste lucruri au fost in negura totala…da, inca un lucru la care ma gandesc dupa ce am citit povestea ta, uitam intr-adevar lucrurile cu adevarat importante, cu adevarat frumoase din viata noastra in favoarea lucrurilor marunte, daca le pot spune asa, cu care ne confruntam zi de zi pentru a putea supravietui in aceasta societate a caror victime am devenit cu totii.



Daniela

June 29th, 2010 at 6:27 pm

M-am decis sa scriu despre un lucru atat de intim si drag mie, pentru ca simt nevoia, zilele astea, cand se apropie ziua lui de nastere, de a spune tuturor celor care citesc JURNAL DE GIULESTI despre marea bucurie si multumire ce le am (cum ai spus si tu) ca ” cineva acolo sus ne iubeste si are grija de noi!”
Nu am pretentia ca as putea fi un exemplu, m-as bucura insa sa aud ca am dat o speranta si un strop de curaj cuiva aflat in aceeasi situatie. Multumim mult pentru urari!!



21 Responses to Happy birthday I


raluk

June 29th, 2010 at 8:56 pm

buna sant raluk ,si incerc sa iti las un comentariu !



daniela durama

June 29th, 2010 at 9:22 pm

buna, raluk! astept comentariul tau cu placere. daca intampini vreo dificultate, anuta-ma, e simplu….



tantica

June 30th, 2010 at 12:01 am

la multi ani emi sa ne traiesti ,sa te faci mare si sanatos alaturi de fratioru si parintii tai si de noi toti familia ta care va iubim!!!sa te ocroteasca DUMNEZEU si pe tine si pe fratiorul tau si pe mokuta noastra.va pupam tantica



tantica

June 30th, 2010 at 12:30 am

si de la robertuta noastra in varsta de 2 anisori si 5 luni un cantecel pt toti picii care trec pe aici:

intai varianta originala dupa care varianta roberta

VINE MELCU SUPARAT
O FURNICA LA PISCAT
SI TOT VINE PSH PSH PSH
INTALNESTE-UN CARABUS.
SI DIN GURA IA STRIGAT:
FUGI DE-AICEA NUMAI STA
DATE-N COLO NU STA-N DRUM
CA TE IAU IN COARNE ACUM.

si urmeaza varianta Roberta cu o voce tare si puternica de ne stie tot cartierul:

VINE MECU SUPAAT
O FUICA LA PISCAT
SI CUM VINE PSS PSS PSS
INTALNESTE UN FAABUS
SI DIN GUA EL STIGAT
FUGI DAICEA NU MAI STA
DETE-N COLO NU STA-N DUM
CA ACANA CUM.



Daniela

June 30th, 2010 at 11:03 am

Draga mea Tantica, va multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase, tie si frumoasei tale, Roberta.
Ai o minune de fata!!!
Sa fiti sanatoase si voi si sa ne vedem curand.
Va dorim numai bine si vacanta placuta!!!
Va iubim!



nuami

June 30th, 2010 at 8:40 pm

fata ce frumos e baiatul!!!!!!doamne -si prin cite ati trecut!!!!emi -la multi ani -multi buni si cu bucurii!!!



Daniela

June 30th, 2010 at 9:51 pm

Multumim frumos de tot! …”Cu rabdarea trecem marea”… da’ nu prea mai avem rabdarea Pupam si ne auzim.



raluk

July 1st, 2010 at 11:14 am

la multi ani lui emi din partea mea si a lui alex! i-am citi si lui alex de prin jurnal k era curios ce fac eu la pc, si a inteles ceva , ptr k l-am auzit knd ii povestea lui mama la telefon si ii zc k el are doi veri (dar bunica ,sti k eu nui cunosc…)sanatate multa lui emi si la toti copilasii de pe pamant!



Daniela

July 1st, 2010 at 11:50 am

Multumim din suflet, Ralukuta!!! Si voua va dorim la fel… uite ca a trebuit sa ne “intalnim” in paginile JURNAL DE GIULESTI si sa aflam mai multe unii despre altii. Asa a fost sa fie, sa nu traim aproape pana la varsta asta desi suntem rude atat de apropiate…. E trist cand parintii aleg sa se desparta si iata ca sarmanii copii duc dorul familiei reunite. Te iubesc foarte mult si pe Alexutu’ tau scump. El cand e nascut?



Ioana

July 1st, 2010 at 2:16 pm

Draga Dana,

Uite ca vazand linkul langa id-ul tau de messenger, am intrat si eu pe blogul tau si m-am bucurat sa citesc diferitele posturi.

Povestea lui Emanuel (pe care o cunoasteam in mare parte) m-a emotionat foarte tare, si mi s-au umplut ochii de lacrimi! Ma bucur tare mult ca au trecut momentele grele datorate problemelor de sanatate ale lui Emi. Slava Domnului, cata dreptate ai in tot ceea ce ai povestit! O adevarata lectie de viata!

Te imbratisez cu tot dragul (precum si Stefan, Ioan si Paul),
Ioana



daniela durama

July 1st, 2010 at 3:04 pm

Scumpa mea,
Primind mesajul tau, mi-am amintit de cate ori am plans vorbind cu tine; fie la telefon, fie pe messenger…. Ar trebui sa deschid o maaaaaaaaaaaaaare pagina de multumiri adresata tuturor celor care au fost alaturi de noi in tot acest timp (sunteti foarte, foarte multi >:d<)!!!. Uitandu-ma in urma, realizez ca omului, oricata povara ii e pusa in spate, o duce… Simt insa ca a sosit momentul sa ne scuturam si sa uitam, privind cu incredere inainte. Va doresc tot binele din lume si va asteptam cu drag (noi vom fi plecati o saptamana, ii vom vedea pe baietii tai dupa data de 11 iulie). Pupam pe toti! Zbor placut!



Mada_mama_Mariei

July 1st, 2010 at 7:29 pm

Buna,

Nu stiu de unde sa incep, tot ce pot sa spun este ca Dumnezeu stie ce face si ii te apara, te intareste atunci cand nici nu te crezi in stare sa inspiri o gura de aer . Sa fiti sanatosi cu totii si s nu te schimbi niciodata (esti o eroina in felul tau si stii ca nu am nevoie de blog sa iti spun asta , dar parca trebuie ) oricum una peste alta la multi ani, lui Emi si multe ganduri bune catre toti ai tai .

Te pup !!!



daniela durama

July 1st, 2010 at 7:40 pm

Mada, dragoste veche……

Cu cat de indepartezi cu atat esti mai aproape de sufletul meu .
Slava Domnului ca te-ai intors!!!!!
Urarile – le trimit inapoi spre tine si familia ta!
Te pup.. si pe bomboana ta de fata



Ligia Pop

July 8th, 2010 at 2:06 pm

Draga mea, si eu vin tarziu cu urarea, insa va doresc sa va traiasca toti copilasii, sa creasca sanatosi, frumosi si credinciosi. Am citit fara respiratie experienta ta, Doamne ce miracole, prin ce momente ati putut trece… Multa sanatate si sa auzim de bine!



daniela durama

July 11th, 2010 at 8:41 pm

Multumim mult, Ligia pentru urarile tale! De asemenea, iti dorim mult bine si succes in proiectul tau extraordinar – de a “educa” populatia sa se hraneasca sanatos si ….mmmmm gustos



rodica ghelesel

July 19th, 2010 at 9:44 pm

dana nici nu-ti dai seama cata bucurie am in suflet ca te-am reintalnit dupa atatia ani.scriu printre lacrimi si-mi pare asa de rau ca am pierdut multe ocazii de a le spune celor din jur cat de minunati sunt.ma bucur ca ai o familie frumoasa domnul sa va lumineze fiecare clipa a vietii voastre si ma bucur mult ca stiu ca domnul ne iubeste asa cum suntem.abia astept sa va vad,multe binecuvantari si oricand voi fi bucuroasa sa vorbim.bye-bye



Daniela

July 20th, 2010 at 9:07 am

Multumesc frumos, Rodica! Eu nu cred ca ai pierdut vreo ocazie, esti foarte sensibila si ai sufletul frumos, asta e motivul pentru care simti nevoia sa lasi in urma amintiri frumoase si adieri de dragoste fata de cei din jur. Oamenii nu sunt minunati, sunt asa cum sunt, dar bucuria de viata si stilul tau distins ii vede asa. Si eu ma bucur ca ne-am regasit, sper sa ne intalnim cat mai des si sa recuperam anii in care nu ne-am putut vorbi. Te imbratisez cu drag si ii salut pe ai tai.



flori

August 13th, 2010 at 5:31 pm

Dani,cel mai important e ca in ciuda tuturor greutatilor ti-ai pastrat nadejdea si credinta in Dumnezeu…e trist ca unii oameni uita de Dumnezeu ba chiar il blameaza cand le e mai greu,la fel de trist e cand altii isi aduc aminte de el doar cand le e greu uitand sa -I multumeasca in fiecare zi…Dar acum ai 2 copii frumosi si nebunatici si eu sunt tare trista ca nu am apucat sa il tin in brate pe Emanuel…dar si cand o sa pun mana pe el nu-i mai dau drumul:X:X:X



Iulia

September 20th, 2010 at 8:37 pm

Multumim frumos Daniela pentru ca ai ales sa ne impartasesti frumusetea umblarii tale cu Hristos si sa ne arati ca atunci cand un om se aseaza in Mana Tatalui ceresc totul este posibil cand e voia Lui.
Imi aduc aminte cand mi’ai spus ca esti insarcinata…tie iti era teama dar eu eram f fericita pt tine si stiam ca in ciuda pericolelor ce ar fi putut sa apara pe parcursul sarcinii tale Dumnezeu va fi alaturi de tine si te va sustine:)

In final, tu, Emi si Hristos ati iesit invingatori

La multi ani in vesnicii Emi si multa sanatate!!!

Domnul cu voi!!!:*:*



Daniela

September 20th, 2010 at 8:56 pm

Iti intoarcem frumoasele urari, Iulia!
Mi-ai amintit din nou de acea perioada marcata de semnul intrebarii dar si de mana stransa a lui Dumnezeu care tinea inima mea cat un purice. E frumoasa si dulce viata alaturi de El, cand Il cunosti si Il simti aproape la nevoie si cand te rogi si vorbesti cu El… nimic nu se compara cu asta.

RECOVER jurnal de giulesti

Esti mamica? intra sa povestim!
June 20, 2010 In: esti mamica? intra sa povestim!





Buna ziua tuturor!

Astazi – zi de odihna pentru unele dintre noi – pentru altele poate zi de piata, curatenie etc mi-a venit o idee: sa deschid un topic pentru doamnele din Giulesti care acceseaza jurnalul nostru. Tocmai am stat de vorba cu cateva mamici care nu au inteles inca prea multe despre ce e si mai ales de ce exista JURNAL DE GIULESTI. Se intrebau ce are cartierul asta asa de special de are propria sa publicatie? – Faptul ca cineva s-a gandit sa creeze una, le-am raspuns . Pana la urma ne-am bucurat cu toate de un asa spatiu (aflat inca la inceputurile lui) si ne-am hotarat sa accesam macar o data pe saptamana topicul acesta; pentru a cauta (oferi) idei practice in gospodarie, retete culinare, jocuri pentru copii, alte sfaturi, curiozitati….

Speram sa ne tinem de cuvant…

Pana atunci, mamici si cei mici, sa ne amuzam de una din povestile lui Nica

LA CIRESE





22 Responses to Esti mamica? intra sa povestim!


Daniela

June 21st, 2010 at 10:52 am

Mi-a picat in mana o carte deosebit de valoroasa care trateaza un subiect la fel de valoros: relatia parinti – copii. Pentru mamele interesate, o sa selectez ce mi s-a parut mie ca adesea neglijam in relatia mea cu copiii.

- parintii trebuie sa se ingrijeasca (alaturi de nevoile fiziologice) si de trebuintele sufletesti ale copiilor. Se cere intelepciune pentru intrebuintarea mijloacelor potrivite in a vindeca unui suflet ranit. Copiii trec prin stari sufletesti de o maniera la fel de serioasa ca si adultii (poate mult mai serioasa, data fiind sensibilitatea si lipsa lor de experienta de viata).
- cand parintii sunt iritati sau vorbesc pe un ton care provoaca dispozitie proasta (chiar manie) copiilor, aceste stari se transmit celor mici si ii observam reactionand si ei la fel; in aceste situatii parintii dau vina tot pe copii, acuzandu-i de neascultare si lipsa de repsect.
- in loc sa ii roage cu amabilitate pe copiii lor sa faca un lucru, parintii le poruncesc pe un ton certaret, avand deja pe buzele lor o mustrare pe care copiii nu au meritat-o. Acest lucru distruge incet incet in sufletele copiilor voia buna si placerea de a ajuta in gospodarie (sau, mai rau, nu vor mai dori prezenta parintilor cautand sa-si exprime sentimentele in afara caminului).
- daca familia ar fi mai apropiata, cautand sa-i atraga pe copii – manifestand intelegere cand gresesc, explicandu-le si sfatuindu-i cu simpatie, acestea ar creiona asupra cercului familiei un farmec ce ar indeparta orice umbra si ar aduce bucurie si seninatate in ochisorii lor inocenti.



antonia

June 21st, 2010 at 9:58 pm

Buna mamici de pitici,

Copilul meu e f rasfatat, cred. vrea ca tot ce se intampla sa fie pe placul lui. cu niciun chip nu reusesc sa il conving ca in viata lucrurile stau si altfel decat cum ii plac lui.
ce sfat imi dati, mamici? voi cum procedati cu puii vostri care au vointa puternica?



Daniela

June 23rd, 2010 at 12:29 pm

cati ani are copilul tau, Antonia?



daniela durama

June 23rd, 2010 at 6:53 pm

De cateva zile am dat curs provocarii de a gati fara foc si, credeti-ma, parca traiesc la alte dimensiuni. Nu am crezut ca pot sa experimentez atata…. NOU. Ce-i drept, emotiile sunt pe masura pentru ca, va dati seama, totul trebuie sa aiba gust, sa arate bine dar sa fie si satios (macar 2-3 ore sa tina de foame). Am studiat cam tot ce se poate pe net, am vorbit cu diverse persoane, adepte ale acestei diete, si imi dau seama ca mai am muuuuuuuuuuuuuuuuuult de invatat si stricat (recunosc, vreo doua combinaii le-am aruncat pentru ca erau cam…. nemancabile ). In cel mai scurt timp voi posta atat retete cat si fotografii. Sa vada poporul ce mananca cei care vor sa traiasca 200 de ani …. poate ca unele mamici ar fi curioase sa incerce…



daniela durama

June 23rd, 2010 at 8:41 pm

1. sos de rosii cu toate ingredientele, in stare cruda: rosii (se pun si rosii uscate la soare care sunt mai consistente si au un gust f bun), usturoi, sare de mare, ulei de masline, busuioc. Toate acestea se mixeaza cu blenderul. E delicios. Cantitatile sunt lasate la aprecierea fiecaruia, dupa gust.



daniela durama

June 23rd, 2010 at 8:48 pm

2. salata cu ce ai prin frigider/gradina cu toate ingredientele in stare cruda: o mana de boabe de mazare, ~ 10 pastai foarte tinere de fasole, 2-3 frunzulite de telina, 6-7 buc ciuperci champignon marime medie, 1/4 varza, sare de mare, 4-5 linguri de maioneza facuta dintr-un ou crud, ulei de masline si lamaie. Mi-a placut mult. Incercati-o si voi!



daniela durama

June 24th, 2010 at 2:21 pm

Astazi am facut un pas important in dieta fara foc, am si poze, se cere deci sa deschid o sectiune noua pt a vi le arata. Sa ne mutam deci la “Hrana sanatoasa, fara foc”



mada mama mariei

June 24th, 2010 at 10:32 pm

Buna Danule,

Uite ca am intrat in sfarsit pe pagina asta si ca sa vezi chiar e interesanta , are un aer fresh , libertin si revigorant , ce mai exact ca si tine (ce zice te-am laudat suficient lol) Dupa cum ti-am promis o sa incerc sa intru saptamanal sa iti scriu cate ceva , mai ales retete minunate si simple de PASTE . Din calatoriile mele putine, multe , am invatat retete usoare si gustoase . Astazi o sa scriu o reteta simpla , ce poate fi folosita atat ca si antreu cat si ca fel principal . Ce are special:
-este usor de pregatit
-este gustoasa
- creaza dependenta ( nu te poti opri la o farfurie)

1. De ce avem nevoie pt 6 portii :
- paste ( eu prefer penele , se pot folosi si melcisori) 1 pg de 500 gr ( pret 3 lei)
-3 cepe rosii potrivite (pret 2 lei)
-250 gr maioneza (pret 4 lei)
-1 ardei iute ( 1 leu , e bun si cel care nu pisca tare )
-150 gr porumb fiert , conserva (pret 2.5 lei)
-sare,1 lg de ulei, piper negru macinat 1 lingurita .

2. Mod de lucru :
-se fierbe apa in clocot se adauga un praf de sare si se pun pastele la fiert, dureaza cca 10 min , se scot si se spala cu para rece pana sunt reci .
-se toaca foarte marunt ceapa si ardeiule iute (care sa nu fie chiar f iute )
-se ia un bol mare sau chiar oala in care s-au fiert pastele si se ameste cu cepa taiata si ardei , maioneza , sare , piper ( fara mila), porumbul se spala si se adauga si el .

Se servesc reci (cca 15 min la frigider acoperite cu folie )
Se pot folosi si ca aperitiv
Pret : 12.5 RON /6 PORTII .

POFTA BUNA !!!!



daniela durama

June 25th, 2010 at 8:18 am

Multumesc mult, Mada, ca din multimea de activitati zilnice carora un om obisnuit nu le-ar face fata (dar ma rog, tu ca extraterestru, poti ) ti-ai facut timp sa lasi oamenii sa saliveze (mi-a placut faza cu “sare, piper – fara mila). O s-o incerc si eu (poate o adaptez pt. Antonio care refuza mai nou orice mancare). Pup tare tare. Deci e oficial, am colaborator pe partea de retete. uraaaaaaaaaaaaa. love



mada mama mariei

June 25th, 2010 at 9:32 pm

My pleasure honey …. , ma bucur ca iti place cum suna , sper sa nu uiti sa intri si sa atasezi o poza si sa ne spui daca iti plac . Cat despre colaborare …. hai fie , o sa imi rup 20 min din totalul meu de 36 /ore pe zi , si o sa intru saptamanl sa iti scriu retete de paste si nu numai .

Pup , tine +antonio+emilutz ..



Vera

June 26th, 2010 at 11:07 pm

Felicitarile mele Dana, jurnalul tau a reusit sa-mi capteze atentia, citesc zilnic, cu mare interes, comentariile postate aici.
La fiecare topic deschis de tine aici am avut intentia de a posta si eu un mesaj, dar…nu am fost suficient de inspirata, dar ma gandesc serios sa fac asta.
Pana atunci…pupici!!!



Daniela

June 27th, 2010 at 9:02 pm

Cu riscul de a ma repeta, ma onoreaza f mult ca cea mai fidela cititoare imi si scrie doua vorbe din cand in cand; stiu ca si tu, ca si Mada, esti foarte ocupata (nu esti in tara si cred ca ai un program infernal)…. Ma bucur enorm insa ca JURNAL DE GIULESTI “prinde” si ca voi, cele care il cititi, lasati un feedback pozitiv, asta inseamna ca nu ma ostenesc in zadar. Eu cred ca tu ai putea sa aduci o nota cosmopolita jurnalului si sa scrii din cand in cand despre locurile/oamenii pe care ii intalnesti in Italia. Daca simti nevoia, putem deschide o sectiune noua de genul “omul sfinteste locul” sau “oameni pe care i-am intalnit, locuri care mi-au ramas in suflet”. Cred ca oricine are ceva de povestit la acest capitol, nu? Te imbratisez si iti doresc numai bine! Tinem aproape!!!



Vera

June 29th, 2010 at 6:01 pm

Multumesc Dana!!! Asta e primul lucru care mi-a venit in mine sa-l scriu. Este o poveste absolut impresionanta, ceea ce ai relatat tu aici nu este numai o poveste foarte frumoasa acum, este o lectie de viata pentru noi cele care citim aceste randuri, care am trecut prin situatii mai mult sau mai putin similare cu a ta. A fost un act de mare curaj cand ai luat o asemena decizie, a fost un act de mare curaj cand te-ai decis sa scrii pentru noi toate aceste randuri.
Pentru mine, ceea ce ti s-a intamplat tie, este inca o dovada ca cineva acolo sus ne iubeste si are grija de noi!
La multi ani Emi!!!
Cand vei putea sa citesti si tu aceasta poveste, povestea ta, sper din inima sa sa simti ce simt si eu acum, ca mama ta este o eroina!!!



Vera

June 29th, 2010 at 6:07 pm

Si inca ceva…nu pot sa scap de gandul ca ne-am departat asa, ca pentru mine aceste lucruri au fost in negura totala…da, inca un lucru la care ma gandesc dupa ce am citit povestea ta, uitam intr-adevar lucrurile cu adevarat importante, cu adevarat frumoase din viata noastra in favoarea lucrurilor marunte, daca le pot spune asa, cu care ne confruntam zi de zi pentru a putea supravietui in aceasta societate a caror victime am devenit cu totii.



Daniela

June 29th, 2010 at 6:27 pm

M-am decis sa scriu despre un lucru atat de intim si drag mie, pentru ca simt nevoia, zilele astea, cand se apropie ziua lui de nastere, de a spune tuturor celor care citesc JURNAL DE GIULESTI despre marea bucurie si multumire ce le am (cum ai spus si tu) ca ” cineva acolo sus ne iubeste si are grija de noi!”
Nu am pretentia ca as putea fi un exemplu, m-as bucura insa sa aud ca am dat o speranta si un strop de curaj cuiva aflat in aceeasi situatie. Multumim mult pentru urari!!!



raluk

June 29th, 2010 at 10:24 pm

doamne in sfarsit am reusit sa scriu si eu un comentariu!se pare k ai reusit sa imi captezi atentia cu jurnalul tau!mie mi se pare ok si am incercat si una din retetele tale.



Daniela

June 29th, 2010 at 10:26 pm

Ma bucur mult, ma Raluk! Ce reteta ai incercat? spune-ne cum ti-a iesit. Sunt curioasa. Pupici



raluk

June 30th, 2010 at 12:00 am

povestea lu emi este una impresionanta, si nici decum una frumoasa.eu sant total de acord cu tine k domnul tea ajutat sa treci peste toate si te va ajuata si de acum ininte.sa sti k nu demult eram o fire mai distrata ,dar de cand cu problemele lui alex m- schimbat total , si pot spune k nu era o problema de sanatate asa de grava, si totusi eram speriata. eu de fiecare data kand aveam cate-o problema ma rugam la domnul si el ma ajuata mereu, si asa mi-am dat seama k el exista si trebui sa ma rog tot timpul si nu numai la nevoie. acum am icredere in el si in ziua cand m-am dus sa iau rezultaul m-am rugat tot timpul :si in masina si la spital in timp ce asteptam si ii ziceam si lu sotul meu sa se roage k el ne va ajuta si o sa fie bn , si cand a iesit dr pe usa nea zis ce faceti?zambiti k e de bine , am reusit sa omoram microbul si acum e bn .si cu o zi in urma ne zicea k la raze a iesit foarte urat si k nu stie ce sa mai faca cu copilul asta sa fie bn.si de tine ce sa zc k esti si tu o fire puternica , in afara de faptul k domnul te ajuta .



raluk

June 30th, 2010 at 12:05 am

in legatura cu reteta :am pregatit ardei umpluti, si ink o reteta de a mea: chiftelute de dovlecei si dovlecei umpluti cu orez si ce se mai adauga , dar la foc .mai discutam .



Daniela

June 30th, 2010 at 11:06 am

Bravo, Raluca! Ramai tare in credinta ta ca nu gresesti! Cand mai gatesti ceva, poate ne lasi o reteta completa si…. racoritoare, de vara … asa… Pupic



raluk

June 30th, 2010 at 12:46 pm

pai dupa cum ti-am zs am pregatit chiftelute de dovlecei, si cred k e o reteta cunocuta de gospodine. se prepara in felul urmator:se rad dovleceii si cartofii dupa care se scurg de zeama si se adauga un ou , condimente dupa gust (sare,piper,:(delikat cine folosestesi usturoi pref)branza data tot prin raz, o lingura de faina si marar tocat fin. knd se pun in uleiul incins , aluatul trebui luat cu o lingura si modelat usor. nu e mare lucru ,si l-am pacalit si pe alexutzu sa pape , spunandui k sant gogosele . in fine eu stiu multe retete dar mai pregatesc si cu carnita k nu toata familia e de acord cu mine,tre sai impac pe toti. pup dana !



REMUS DOBRE

July 11th, 2010 at 7:13 pm

ma bucur pentru dumneavostra doama daniele si pentru cei mici ca aveti acest sait super frumos vati gandit foarte bine sa faceti ceva frumos pentru mamici care au copii tinetio tot asa succes
Bloguri, Bloggeri si Cititori