“De treci codrii de arama”…
pardon, de treci dincolo de Podul Grant-Teatrul Giulesti - Stadionul Rapid si
te aventurezi sa ajungi in zona Giulesti Sarbi, multe iti sunt date sa vezi si sa
auzi. Gri-ul e culoarea vesnic in trend a locului.
Totusi, se poate lesne observa ca edilii impreuna cu marile regii si-au dat mana, oferindu-le servicii de varf locuitorilor de aici.
Totusi, se poate lesne observa ca edilii impreuna cu marile regii si-au dat mana, oferindu-le servicii de varf locuitorilor de aici.
Daca pana mai ieri inotam in
noroiul de pe ulite, iata-ne astazi ruland pe o sosea cu adevarat europeana, cu
spatii verzi si trotuare generoase. Ce mai tura-vura – lucrurile s-au schimbat
si oamenii au uitat de vremea in care isi luau incaltaminte de schimb in geanta
sa poata iesi in oras.
Bomboana de pe tort a
reprezentat-o reintroducerea mult asteptatului autobuz care sa-l duca pe giulestean
din fata casei la metrou sau undeva mai aproape de centru. Si pana la urma,
chiar merita omul ca doar “si banul lui merge”. Si a primit si mijloc de
transport. Si nu de orice fel, ci masini nou-noute – Mercedes Benz – sa-i fie
bucuria deplina.
Are giulesteanul nostru drum ca-n
palma? Are. Are masini de lux? Are. Caci si banul lui merge, repet. Dar il scot
toti din buzunar sa-l dea pe plata calatoriei cu R.A.T.B.-ul? Dl. Valentin
Badea, unul dintre soferii care ajung aici cu autobuzul nr. 163 declara: “masina poate fi plina, dar daca validatoarele nu inregistreaza
calatorii, pasagerii circuland clandestin, R.A.T.B. intelege ca nu sunt
solicitari de transport si in felul acesta a retras un numar de masini de pe
Calea Giulesti.”
Abia acum intelegem de ce, de la
o vreme, autobuzul nostru a devenit fantoma. Sunt batrani in statii, copii de
gradinita, e frig. Trec 30-40 de minute pana apare unul. Solutia ar fi simpla. Fiecare
sa-si plateasca transportul. Dar in cartierul nostru traiesc multi oameni
saraci care abia-si permit painea cea de toate zilele. E adevarat, au nevoie de
transport. L-ar si plati, dar de unde bani? Somerii, cei cu 2-3 copii nu pot
plati taxa unui abonament, oricat de mult si-ar dori. E de inteles.
Ar putea totusi sa faca ceva: sa
se poarte mai civilizat in mijlocul de transport pe care nu il prea platesc. Insemnarile
cu marker-ul, mizeria, injuraturile, manelele
din casti, mirosul greu – oare acestea nu au un cost? Au cu mult mai mult si
incepem deja sa il resimtim. Ar trebui sa devenim constienti de faptul ca cei
mici si dragi ai nostri vor avea nevoie de aceasta zona curata, aerisita,
infrumusetata si linistita pentru a se putea dezvolta normal si pentru a ne
putea intoarce multumirile lor la vremea cand vom imbatrani.
Suntem in prag de sarbatori. Vestea minunata a nasterii Domnului ne reaminteste an de an ca pamantul este al Lui, iar a-i respecta resursele este
obligatia noastra, a tuturor. Cu atat mai mult cu cat Fiul lui Dumnezeu, nascandu-se si locuind printre noi, ne-a dat cel mai pretios exemplu.
La multi ani tuturor!
Vezi si urarile si doleantele angajatilor R.A.T.B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu