miercuri, 30 mai 2012

Explozie de gusturi: dovlecel umplut yammi-yammi

Ieri am ieşit cu copiii la oraş ;-). Au vrut pizza. Cu pui. În timp ce îi suflam celui mic, mai gustam şi eu cîte puţin... mirosea mult prea bine.

Era şi tati cu noi, mă gîndeam că nu e prea plăcut să miroşi, să miroşi şi să nu guşti şi tu măcar o coajă de blat, acolo...

Pe drum spre casă m-am tot gandit: ce să gătesc eu la cină, să fie bun de tot, să semene cît de cît cu pizza, să mă folosesc de ce am în frigider, să-i placă foarte mult şi să nu mă simt vinovată...de ce nu prea ştiu... că omul nu are astfel de trăiri intense ca artistul din mine. El daca nu mănîncă, nu mănîncă si pace.

În primul rînd imi trebuia un "suport" pe care să aşez feliuţele de legume. M-am uitat în frigider, am zărit dovlecelul. Nu-i place. Totuşi e cel mai potrivit pentru a-mi servi drept blat în cina surpriză pe care am de gînd să i-o prepar. Mi-a venit ideea de a-l tăia feliuţe subţiri, a-l asezona cu sare şi a-l freca cu usturoi (numai şi numai să-l accepte). Nu îmi dau seama ce are cu săracul dovlecel... e destul de ciudat pentru un consumator exclusiv de hrană crudă.

- Am tăiat ciupercuţele in feliuţe subţiri, la fel si ardeiul, ceapa, roşia.
- Am presărat putină pudră de migdale pe feliuţa de dovlecel frecat cu sare, ca să-i dea aderenţă mai bună. Am aşezat legumele.
Au urmat sarea si cateva picaturele de ulei.
Rezultatul?

UN DELICIU
încearcă şi tu!

luni, 28 mai 2012

Concursul saptamanii

Intra in cursa pentru a castiga un sapun cu cacao, duminica 03 iunie 2012, extragere prin www.random.org la orele 23:59.
Sapun natural cu cacao 


In compozitie: ulei de masline (60%), 
ulei de cocos, ulei de palmier, ulei de migdale, 
ulei esential de lavanda. 
Portiunea de deasupra, care-i da si farmecul, 
contine bineineles, cacao.























Cerintele concursului "Total natural" de saptamana aceasta sunt:

1. Bifeaza LIKE pagina de Facebook Jurnal de Giulesti;

2.Distribuie (SHARE pe Facebook) materialul despre concursul <>;

3.Lasa un comentariu scurt in care sa ne spui ce iti inspira sapunul cu cacao din pozele pe care le vei gasi pe site. La finalul comentariului pune link-ul cu share de pe Facebook si scrie-ti numele).

Succes!

Latest news
Castigatoarea concursului de saptamana aceasta este:

Blogger bangbang spunea...
este atat de yummy!!! imi inspira un miros delicios, o atingere catifelata , un rasfat imperial :)
fb like axela stanciu
share
https://www.facebook.com/axelynostanciu/posts/105763532897903
mail contact ony_stanciu@yahoo.com
28 mai 2012, 22:43
 Ştergere
Felicitari, bangbang! Astept datele tale pe mail la adresa danieladurama@yahoo.com

Povestea sapunului de casa merge mai departe

În aşteptarea concursului de sãptamâna aceasta, în urma caruia veţi putea câştiga un sãpun cu cacao, vã invit sã urmariţi povestea sapunului de casã, traitã pe viu de bunica mea, Paraschiva.

Pe aceastã venerabilã doamnã o cunoaşteţi de ceva vreme. Ea este protagonista filmuleţului de aici, in care ne spune cu nostalgie despre Giuleştii de demult.

Astãzi ne va povesti, cu farmecul ce o caracterizeazã, cum se "fabrica" sãpunul de casã acum aproape 100 de ani.







duminică, 27 mai 2012

Ciuperci pe varza cruda cu sos rosu iute


Duminica aceasta am decis sã vã aduc în atenţie un fel de mâncare, pe cât de simplu, pe atât de savuros - varzã cu ciuperci dreasã cu sos roşu, iute. 

Având în vedere "cãutarea" pe care o au reţetele bucatelor netrecute prin foc publicate pe Jurnal de Giuleşti pânã acum, sper cã vã va incita reţeta de mai jos, deteminându-vã sa o preparaţi. Nu dureazã mai mult de 5 minute.


  • 4-5 buc ciuperci mai mari
  • 1/2 varzã marime medie
  • o roşie
  • o cãpãţanã  usturoi
  • câteva boabe de piper mãcinat sau un ardei iute
  • sare
  • ulei
  • mãrar verde, cimbru (optional)



Tãiem varza, o presãrãm cu sare, curãţãm ciupercile si de asemenea le presãrãm cu sare.

Cum preparãm sosul?
Mixãm in blender roşia, piperul, usturoiul, sarea, ardeiul iute. 



 Amestecam totul.
 E un pic iute da' buuuuuun!
 Pofta mare!


joi, 24 mai 2012

Pateu cu ... poveste


Jurnal de Giuleşti declarã sãptãmana aceasta sãptãmâna pateurilor. 

Pateul de legume ce vã îmbie în poza de mai jos are o poveste ce îmi trezeşte (deja) nostalgii. Detalii, mai tarziu, în Jurnal..

Panã atunci, vã ofer reteta:

- 200 g nãut care a stat 20 ore în apã
- 100 g amestec din mazare şi morcov
- un cãtel de usturoi mãricel
- sare dupa gust
- ulei cât sã îl facã vartos, cum vã place
- iubire multã faţã de ai tãi, cãrora le place acest pateu pentru cã.... aflaţi mai tarziu.. nu divulg incã...:-)

Se fierb cele de mai sus - mai putin ultimul punct :-) - nãutul, separat, aproximativ 15 minute  iar amestecul din mazare şi morcov (crude sau din punguţa congelatã) 5-10 min .

Vã imbrãţisez şi va invit la bucãtãrie!


Zilele acestea sunt incarcate de multa emotie si curiozitate, generate de faptul ca mai avem un hop si vom pasi pentru prima oara si intaiasi data pragul Mariei Sale, S-C-O-A-L-A. 

Sunt atatea amintiri care ne trag inapoi, spre prima copilarie, spre prima saptamana cand ne-am instalat cu Antonio in camera plina de jucarii cantatoare, de caldura, grija si toate celelalte lucruri pe care le aduce cu el intr-o casa noul nascut. Mie, ca mama, mi-e tare dor de acea perioada, el nu stie prea multe sa spuna de atunci. Tin minte ca nu dormea noapte. Niciodata. Facuse 8 luni si eu nu reusisem sa am macar o noapte intreaga de somn. Schimbasem fusul orar dupa bunul plac al copilului meu. Abia cand rasarea soarele, in primavara numarul 1 din viata lui, ne asezam si eu, si el serios pe... somn. Razele soarelui bateau calde la fereastra, dormeam atat de dulce, el la fel.... Sunt multe amintiri, dar nu le putem depana pentru ca trece timpul si iata, ne-am facut baieti de scoala.
Dintre toate avatarurile copilariei, cel mai mult ne vor lipsi draga noastra gradinita, colegii de aici, doamnele... si - nu in ultimul rand - pateul de legume pe care l-a preluat mama din meniul doamnei bucatarese Alina ca se na faca din cand in cand o surpriza la masa.

Speram sa traim fericiti pana la adanci batraneti insa treaba asta numai Domnul o stie.

miercuri, 23 mai 2012

Hrana noastra cruda cea de toate zilele



Sunt de pãrere cã exagerãrile, în orice domeniu al vieţii ar interveni, nu sunt benefice. Cu atât mai mult când ele privesc sãnãtatea noastrã. Ce vreau sã spun de fapt? Existã  persoane care se hrãnesc exclusiv cu hranã netratatã termic. Este alegerea lor, nu o comentãm.  În acest context, pe 11 iunie împlinesc şi eu doi anişori. De bucãtãrie crudã sau raw, cum se mai numeşte.


Gãtesc raw pentru soţul meu care a slãbit în prima jumãtate de an de hranã crudã treizeci  şi ceva de kilograme. Slavã cerului, pe mine incã nu m-a  lovit sãgeata dorinţei de a manca 100% raw. Totuşi ceva s-a întamplat. Dintre toate preparatele colorate ce îmi ies din mânã, iubesc pateurile verzi, crude. Sunt incredibil de simplu de obtinut. Practic le poţi face din orice fel de ierburi verzi comestibile (spanac, lobodã, rucola, salatã verde, pãpãdie, leurdã,   ştevie   şi altele) la care adaugi ceapã, usturoi (de preferinţã tot verzi, dar merg oricum), ulei extravergin de mãsline, sare, mult mãrar   şi o mânã de seminţe (de dovleac, floarea soarelui, susan, in, cânepa etc) de care se întâmplã sã ai prin casã. E musai ca eu sã am aceste seminţe pentru cã altfel nu aş avea cum sã dau consistenţã, proteine şi grãsimi pateurilor.



Aici am incercat o musaca dintr-un strat de pateu verde, unul de branza, ulei, apoi din nou pateu verde.
Am asezonat cu legume rosii pentru aspect dar si pentru un aport de vitamine.
Feliute de Weet Bix, peste care am pus pateul. Sunt delicioase ...


In final, aş avea o ghicitoare pentru voi:


Priviţi cu atenţie şi spuneţi-mi ce ingrediente se gãsesc in preparatul crud din imagine de mai jos.
Aştept cu nerãbdare rãspunsurile voastre la "comentarii".
?????

luni, 21 mai 2012

Lansare tonerEurope.ro

Ţi s-a întamplat ca unul dintre aparatele de care te foloseşti la birou sã rãmânã fãrã toner, aşa pe nepusã masã - imprimante sau copiatoare performante fãrã de care practic nu am putea sã ne facem treaba la job? Bine ai venit în club!

Ei bine, aflã cã şi acestea au din când în când nevoie de “combustibil” nou. Când ţi-e lumea mai dragã, când e mai aprig gerul sau arşiţa mai-mai ca te-ar ţintui pe malul piscinei, iatã-te pe drumul pe care e musai sã-l faci – spre un magazin din zonã  care sã deţina modelul de toner necesar.  Ajungi la locul cu pricina, dar constaţi cã nu e în stoc. Ah, ce noroc! - “Reveniţi în doua zile sau lasaţi numãrul de telefon si vã sunãm noi” Ieşi în grabã la aer, cât sã nu scapi manierele pe jos…n-o intereseazã pe madama de la raft cã şeful nu te aşteapta cu raportul ãla doua zile...

Te întorci la birou cu gând sã-l suni pe colegul de la Achiziţii…. el sigur are conexiuni mai bune. -“Abonatul pe care l-aţi apelat nu poate fi contactat”…Pfiu…te iau toate apele. Ziua aproape a trecut şi tu nu ai toner la imprimantã. Ai fi putut sa printezi raportul în biroul de alãturi, la blonda grãsuţã , dar ai nevoie de cel puţin 30 de copii, unde l-ai fi multiplicat? Va fi tot staff-ul la şedinţa în dupã-amiaza asta iar tu trebuie sã ai totul pregãtit ca la carte. O nenorocire nu vine niciodatã singurã, ai mai auzit asta, nu-i aşa? Blonda tocmai te-a sunat sã iţi indice modelul şi seria copiatorului care, de asemenea, nu mai are toner. Ştiai cã e pe sfârşite, dar cu niciun chip nu ai crezut cã  te va lãsa astãzi, când ai atâta volum de materiale de pregãtit. Şi dacã ai fi sincer cu tine insuţi, ai recunoaşte cã ţi-a ajuns experienţa de data trecutã când s-au prezentat cei de la firma X de papetãrie - experţi în materie de reumplere a recipientului cu toner. Nu ai uitat nici acum petele de dalmaţian de pe mâini sau de pe acte - amintiri din aventura folosirii copiatorului.


Dacã ar fi sã lucrezi în domeniu, ai avea tu un cuvant de spus în ceea ce priveşte calitatea. Şi promptitudinea. Şi… juri cã ai scoate la vânzare numai produse testate, ai da deoparte orice pachet având cea mai micã defecţiune posibilã; ba chiar ai livra produsul comandat exact când are omul nevoie… poate gandeşti astfel acum, cã esti Stan Paţitu’.... Dar dacã  cineva s-a gândit înainte la toate acestea? Dacã acel cineva “locuieste” la un click distanţã de biroul tau?.  Sau la depãrtare de un "fir" de telefon, la capãtul cãruia iţi rãspunde oricând cineva? Cum ar fi sã ţi se spunã: “Buna ziua, ai nevoie de toner de cea mai bunã calitate, contra unui preţ excelent pentru imprimanta ta laser? Ia-l de aici sau de aiciCopiatorul tãu laser nu mai are toner? Ai verificat aici sau aici? Iţi ştim nevoile şi venim în întampinarea lor înainte ca tu sã le exprimi. Suntem reali, rãspundem tuturor dorinţelor tale de mai sus şi la multe altele pe care încã nu ai apucat sã ţi le pui... Intrã sã te convingi pe http://www.tonereurope.ro/. Aici gaseşti o variatã gamã de produse incluzând tonere compatibile cu majoritatea mãrcilor distribuitoare de aparaturã  de birou (Toner Canon, Toner HP, Toner Samsung, Toner Brother etc). În plus, nu trebuie sã bâjbâi ca sã afli tot ce trebuie sã ştii despre modele sau preţuri; ai posibilitatea sã discuţi cu un operator care te aşteaptã oricând sã-ţi dea o mânã de ajutor sau Îţi poţi lãsa datele de contact şi un angajat http://www.tonereurope.ro/ te va suna Îndatã."


Dupã ce testezi "marfa" celor de la http://www.tonereurope.ro/ spune  şi altora, ar fi pãcat sã  treacã  prin ce ai trecut tu azi!

duminică, 20 mai 2012

Mediafax - cu noi in mass-media

16 ani intr-un imperiu, partea I



Locuiam la o sora mai mare, in Crangasi. Nu faceam mai mult de 10-15 minute cu metroul pana la sediul Mediapro. Eram atat de dornica de a cuprinde toata informatia ce vuia in jurul meu, de a absorbi totul, de a trage cu urechea, de a afla lucruri noi, incat pentru  mine nu mai conta nimic altceva. Doar lucrul. Atat.

La inceput primeam de la seful meu, un tanar serios, destept si apreciat de tot colectivul, cateva adrese de dactilografiat, imi e dor si acum de tastele batranei masini de scris, probabil prima si ultima astfel de piesa de la Mediafax. Alteori dadeam un telefon sau doua pe zi si... cam atat. Era prima oara cand vedeam un telefon de birou Alcatel cu mai multe linii. Eram fascinata, parca ma jucam de-a secretara. Cu toate acestea, ma intrebam zi de zi, cand o sa incep sa intru si eu in paine. In jurul meu roiau tot mai multe persoane care intrau si ieseau grabite pe usa, unele ma salutau, altele nu aveau timp sa-si arunce ochii spre mine.... Era clar ca lucrau pentru agentie, dar oare in ce consta munca lor? Era cu mult diferita de a mea, asta era clar.
--------------------------------------------------------------
Incet-incet m-am acomodat cu momentele principale ale zilei. Dimineata avea loc sedinta de redactie. Cine? Ce? Unde? Cand? De ce? Cum? Aveam ocazia sa aflu ce se intampla in lume, sa ma orientez cu privire la ce se intampla in jurul meu. Colegii si evenimentele ma pozitionau ca o busola pe harta propriei mele existente.

Incepusem sa ma fatzai si eu pe usi,  alergam de colo-colo ca o albinuta. "copiaza asta si asta", "pune corespondenta asta", "cheama-l pe X", "adu-mi o cafea"... aveam treaba, nu mai incapea vorba.   Primul birou de la etajul 7 era al  Radio Pro Fm care de asemenea se afla la inceputuri; urma biroul Mediaprint, apoi Pro Cinema, Juridic si ultimul pe stanga, biroul Directorului General. Indrageam pe zi ce trece noul meu loc de munca. In fiecare dimineata si seara trimiteam pe fax Fluxul de Stiri catre publicatiile din tara. Citeam fiecare paginuta. Imi amintesc cu drag de primii oameni care scriau Fluxul , dar si de ceilalti din firma: Horia Enasel, Adrian Ionescu, Anca Budinschi, Ionela Banarescu, Doina Gradea, Andrei Boncea, Mihnea Vasiliu, Adi Andrei, Adina Gorita, Dan Deliu, Oana Dobre, Dl. Moraru, Dl Trasca, Cristina Corciovescu, Lucia Prunaru, nedespartitii Titi&Jerry , Liana Petrovici, Octavia Petre si multi, multi altii.

~va urma~

duminică, 13 mai 2012

Sunteti gata pentru un concurs "Total natural"?

Astazi m-am gandit la voi toti, cei care intrati zilnic pe pagina Jurnal de Giulesti, imi cititi articolele, imi lasati comentarii pentru care va multumesc enorm...

...M-am gandit sa impart cu voi bucuria zilei, aceea de a simti pe piele gingasia sapunului nostru cel de toate zilele, sapunul cu miere si propolis.



Am cautat in tolba mea de cuvinte potrivite, cum ar spune poetul, dar nu am gasit ceva care sa exprime corect ce vreau sa va transmit cu privire la acest sapun cu pistrui. E ca o matase de fin, ca pielea unui bebelus sunt mainile mele dupa ce ma spal cu el... cam atat pot sa spun.




Pentru a va convinge singuri, participati la concursul de fata. 
Va ofer un mic si - sper eu - dorit cadou constand intr-un sapun cu miere si propolis, un prosopel de maini si savoniera de lemn (Ikea - indicata in folosirea sapunului natural). Savoniera evita topirea excesiva a sapunului "hand made" care are o tendinta naturala de a se topi mai rapid decat cele ce contin adaosuri pentru intarire.



Ce trebuie sa faceti?
1. intrati pe pagina Facebook Jurnal de Giulesti si bifati "like" (multumesc frumos),
2. distribuiti acest material ( dand "share" articolului "Sunteti gata pentru un concurs.."), 
3. trimiteti link-ul de share sa-l vedem si noi. Castigatorii vor fi desemnati prin www.random.org

Concursul incepe astazi, 13 mai 2012 si se va incheia peste o saptamana, mai exact pe 20 mai 2012, orele 23:59. 

Va multumesc si va urez succes!


miercuri, 2 mai 2012

Asa-ti trebuie cand vrei mai mult, mai bine, mai curat, mai sigur...!



Am subscris si eu (de parca as fi avut incotro), ca orice parinte al carui copil a ajuns la varsta inscrierii in clasa I, la prostia si haosul numite noua Lege a Educatiei Nationale.

Am poposit, asadar, pe culoarele scolilor de prin zona, in incercarea de a ma imprieteni cu decorul, de a trage cu urechea, de a ma pune la curent cu practica (pentru ca stiam eu cata distanta e intre teorie si ce se intampla pe teren).

Recunosc, nu eram din prima zi atat de hotarata ca imi voi inscrie copilul la scoala x. Am vrut sa vad intai, sa culeg impresii, sa cunosc oamenii locurilor. In acest sens, am vazut cateva scoli din cartier, dar niciuna nu mi-a atras atentia in mod deosebit. Intr-un loc am gasit o directoare depasita de situatie si de ineditul metodei, in altul m-au "alungat" dotarea precara si mizeria de pe jos si din curte, etc etc.

M-am lasat dusa de vant si de idealul meu de parinte grijuliu in incinta Scolii nr 170 "Geo Bogza", zona Turda-Parcul "Regina Maria". In sfarsit, imi place. Frumos, liniste, organizare, copiii nu se zbenguiau pe holuri ca tapii, cadrele didactice nu te ocoleau ca pe obiecte, cabinetul medical de la intrare - populat cu asistent si ce mai trebuie, curatenia - curatenie. Ok, pai asa stand lucrurile, sa inscriu copilul, imi place.

Am asteptat etapa a 2-a, l-am inscris, insa ce mi-am pus in gand acasa nu s-a potrivit cu ce aveam sa intampin la targ. Am fost respinsi din lipsa de... indeplinire a criteriilor generale si cele ale scolii (copil cu handicap, slava Domnului, nu avem. Caz monoparental, nu. Frate/sora care sa fi invatat la aceeasi scoala, pai...nu). Se pune intrebarea, cum zicea tata, saracu', atunci de ce ne mai amagiti ca ar fi posibil sa... visam cu ochii deschisi? Sa ne fi spus din capul locului: dom'le, inscrieti copiii in scoala de circumscriptie punct.

O fi dorit el ministerul sa aiba controlul asupra lucurilor astea, dar mai rau le-a pierdut firul. Atatia si-au facut mutatia, atatia au mituit pe unde au putut pentru un pont ceva, ca s-a ajuns, dupa cum spun parintii, la si mai mari spagi, la si mai mari inselatorii si misculatii tipic romanesti.

Am ajuns in etapa a 4-a, suntem chemati la Liceul I.L.Caragiale toti bucurestenii ai caror copiii au fost respinsi in etapa a 2-a. Iata ce bucurii ne-au asteptat si aici :

Bataie de joc la inscrierea in cls I si pregatitoare, etapa a 4-a


Mergem mai departe, nu ne oprim aici, dar nu e pacat, suntem si noi oameni, nu vite?!
Bloguri, Bloggeri si Cititori